Să aşezi altarul pentru arderile de tot Ónaintea uşii locaşului cortului Ónt‚lnirii.
Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridic‚ndu-ţi ochii spre cer, şi văz‚nd soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii t‚r‚t să te Ónchini Ónaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a Ómpărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul Óntreg.
care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se Ónchine Ónaintea lor, după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum eu n-am poruncit.
dacă am privit soarele c‚nd strălucea, luna c‚nd Ónainta măreaţă,
Ei zic lemnului: ,Tu eşti tatăl meu!í Şi pietrei: ,Tu mi-ai dat viaţa!í Căci ei Œmi Óntorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar c‚nd sunt Ón nenorocire, zic: ,Scoală-Te şi scapă-ne!í
Le vor Óntinde Ón faţa soarelui, Ón faţa lunii, şi Ón faţa Óntregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi Ónaintea cărora s-au Ónchinat. Nu le vor mai str‚nge, nici nu le vor mai Óngropa, şi se vor face gunoi pe păm‚nt.
Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, şi anume: să aducem tăm‚ie Ómpărătesei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinţii noştri, Ómpăraţii noştri şi căpeteniile noastre, Ón cetăţile lui Iuda şi Ón uliţele Ierusalimului. Atunci aveam p‚ine de ne săturam, eram fericiţi, şi nu treceam prin nici o nenorocire!
Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miază noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire Ón m‚nă. Œn mijlocul lor era un om Ómbrăcat Óntr-o haină de in, şi cu o călimară la br‚u. Au venit şi s-au aşezat l‚ngă altarul de aramă.
Duhul m-a răpit, şi m-a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Şi iată că la intrarea porţii, erau douăzeci şi cinci de oameni; şi Ón mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.
Preoţii, slujitorii Domnului, să pl‚ngă Óntre tindă şi altar, şi să zică: ÑDoamne, Óndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: ÑUnde este Dumnezeul lor?î