Dar Nabot a răspuns lui Ahab: ÑSă mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!î
Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: ÑOare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi măn‚ncă şi fii cu inima veselă, căci eu Óţi voi da via lui Nabot din Izreel!î
Voi m‚ncaţi grăsimea, vă Ómbrăcaţi cu l‚na, tăiaţi ce e gras, dar nu paşteţi oile.
Nu Óntăriţi pe cele slabe, nu vindecaţi pe cea bolnavă, nu legaţi pe cea rănită; n-aduceţi Ónapoi pe cea rătăcită, nu căutaţi pe cea pierdută, ci le stăp‚niţi cu asuprire şi cu asprime!
Astfel ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor c‚mpului, şi s-au risipit.
Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile Ónalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării, şi nimeni nu Óngrijeşte de ele, nici nu le caută!î
Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul, şi aţi Ómpuns cu coarnele voastre toate oile slabe, p‚nă le-aţi izgonit,
Acesta va fi păm‚ntul lui, moşia lui Ón Israel; şi domnitorii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor Ómpărţi casei lui Israel cealaltă parte a ţării, după seminţiile ei.
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ÑDestul, domnitori ai lui Israel! Œncetaţi cu silnicia şi răpirile, faceţi judecată şi dreptate! Œnlăturaţi stoarcerile voastre de la poporul Meu, ñ zice Domnul Dumnezeu. ñ
Vai de cei ce cugetă nelegiuirea şi făuresc rele Ón aşternutul lor; c‚nd se crapă de ziuă o Ónfăptuiesc, dacă le stă Ón putere.
Dacă poftesc ogoare, pun m‚na pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om şi casa lui, pe om şi moştenirea lui.