Apocalipsa lui Ioan 16:21
Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
El zice Ón inima lui: ,,Nu mă clatin, Ón veci sÓnt scutit de nenorocire!``
Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmaşilor lui plata cuvenită!î
Vuietul ajunge p‚nă la marginea păm‚ntului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată Ómpotriva oricărei făpturi, şi dă pe cei răi pradă sabiei, zice Domnul.î
Veţi cădea loviţi de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
De aceea, spune celor ce-l acoperă cu ipsos că se va prăbuşi, va veni o ploaie cu vifor, pietrele de grindină vor cădea, şi se va dezlănţui furtuna.
Sau dacă aş trimite ciuma Ón ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia Ómpotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăv‚rşire oamenii şi vitele,
Œmi voi Óntinde mreaja peste el, şi va fi prins Ón laţul Meu. Œl voi duce Ón Babilon, şi acolo Ól voi judeca pentru abaterea săv‚rşită de el faţă de Mine.
O grindină mare, ale cărei boabe c‚ntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.
Şi ei s-au suit pe faţa păm‚ntului, şi au Ónconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogor‚t un foc care i-a mistuit.