ÑSforăitul cailor săi se aude dinspre Dan şi de vuietul nechezatului lor se cutremură toată ţara; vin, măn‚ncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc.î
Ce văd? Li-i frică, dau Ónapoi; vitejii lor sunt bătuţi; fug fără să se mai uite ÓnapoiÖ Groaza se răsp‚ndeşte Ón toate părţile ñ zice Domnul. ñ
Auziţi pocnetul biciului, uruitul roţilor, tropăitul cailor, şi durduitul carelor!
Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă.