Ci un abur se ridica de pe păm‚nt şi uda toată faţa păm‚ntului.
Omul a răspuns: ÑFemeia pe care mi-ai dat-o ca să fie l‚ngă mine, ea mi-a dat din pom şi am m‚ncat.î
ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care Óntrebuinţează vorbe ademenitoare,
care părăseşte pe bărbatul tinereţii ei, şi uită legăm‚ntul Dumnezeului ei.
Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ei duce la cei morţi:
nici unul care se duce la ea nu se mai Óntoarce, şi nu mai găseşte cărările vieţii.
De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, şi să ţii cărările celor neprihăniţi!
Căci oamenii fără prihană vor locui ţara, şi oamenii neÓntinaţi vor răm‚ne Ón ea;
dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea.
Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos dec‚t untdelemnul;
dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
Scapă din m‚na lui cum scapă căprioara din m‚na v‚nătorului, şi ca pasărea din m‚na păsăraruluiÖ
dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară,
atunci vei Ónţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.
Gura curvelor este o groapă ad‚ncă; pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela cade Ón ea. ñ
Nu-ţi da femeilor vlaga, şi dezmierdările tale celor ce pierd pe Ómpăraţi.
Mi-am pus inima să cunosc Ónţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am Ónţeles că şi aceasta este goană după v‚nt.
Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercet‚nd lucrurile unul c‚te unul, ca să le pătrund rostul;