Şi am zis Ón inima mea: ÑDacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai Ónţelept?î Şi am zis Ón inima mea: ÑŞi aceasta este o deşertăciune.î
Căci pomenirea Ónţeleptului nu este mai veşnică dec‚t a nebunului: chiar Ón zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi Ónţeleptul moare, şi nebunul!
Atunci am ur‚t viaţa căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după v‚nt.
Mi-am ur‚t p‚nă şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.
Şi cine ştie dacă va fi Ónţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăp‚n pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă şi Ónţelepciune sub soare. Şi aceasta este o deşertăciune.