Omul se naşte ca să sufere, după cum sc‚nteia se naşte ca să zboare.
Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui Ól Óndeamnă la lucru. ñ
Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sf‚rşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se g‚ndeşte: ÑPentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?î Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.
Dar un folos pentru ţară Ón toate privinţele, este un Ómpărat preţuit Ón ţară.