S-au dus s-o Óngroape; dar n-au găsit din ea dec‚t ţeasta capului, picioarele şi palmele m‚inilor.î
De ce n-am murit Ón p‚ntecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din p‚ntecele ei?
De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţ‚ţe care să-mi dea lapte?
Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
cu Ómpăraţii şi cei mari de pe păm‚nt, care şi-au zidit falnice morminte,
cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
Sau n-aş mai fi Ón viaţă, aş fi ca o st‚rpitură Óngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
Acolo cei puşi Ón lanţuri sunt lăsaţi toţi Ón pace, nu mai aud glasul asupritorului;
cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăp‚nul său.
Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amăr‚ţi la suflet,
care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult dec‚t o comoară,
care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi morm‚ntul? ñ
Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie Óncotro să meargă, pe care Ól Óngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
Suspinele Ómi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
De ce mă tem, aceea mi se Ónt‚mplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.î
Şi am găsit că morţii, care au murit mai Ónainte, sunt mai fericiţi dec‚t cei vii, care sunt Óncă Ón viaţă.
Dar mai fericit dec‚t am‚ndoi am găsit pe cel ce nu s-a născut Óncă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.
Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?
Dar tu ai fost aruncat departe de morm‚ntul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie, şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat Ón picioare.
Tu nu eşti unit cu ei Ón morm‚nt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.
Le vor Óntinde Ón faţa soarelui, Ón faţa lunii, şi Ón faţa Óntregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi Ónaintea cărora s-au Ónchinat. Nu le vor mai str‚nge, nici nu le vor mai Óngropa, şi se vor face gunoi pe păm‚nt.
Blestemată să fie ziua c‚nd m-am născut! Ziua Ón care m-a născut mama, să nu fie binecuv‚ntată!
Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: ÑŢi s-a născut un copil de parte bărbăteascăî, şi l-a umplut de bucurie cu ea!
Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!
De ce n-am fost omor‚t Ón p‚ntecele mamei, ca să-mi fi fost ea morm‚ntul meu!î De ce n-a rămas ea veşnic Ónsărcinată cu mine?
Pentru ce am ieşit din p‚ntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele Ón ruşine?
Ci va fi Ónmorm‚ntat ca un măgar, va fi t‚r‚t şi aruncat afară din porţile Ierusalimului!î