Œn Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită ÑItalianaî.
Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, Ómpreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit Óntr-o vedenie pe un Ónger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: ÑCornelie!î
Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a Ónfricoşat, şi a răspuns: ÑCe este, Doamne?î Şi Óngerul i-a zis: ÑRugăciunile şi milosteniile tale s-au suit Ónaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.
El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este l‚ngă mare: acela Óţi va spune ce trebuie să faci.î
Cum a plecat Óngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau Ón tot timpul;
şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
Femeia s-a dus şi a spus bărbatului ei: ÑUn om al lui Dumnezeu a venit la mine, şi avea Ónfăţişarea unui Ónger al lui Dumnezeu, o Ónfăţişare Ónfricoşată. Nu l-am Óntrebat de unde este, şi nici nu mi-a spus care-i este numele.
Œnfăţişarea lui era ca fulgerul, şi Ómbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Au intrat Ón morm‚nt, au văzut pe un tinerel şez‚nd la dreapta, Ómbrăcat Óntr-un veşm‚nt alb, şi s-au Ónspăim‚ntat.
Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, Ómbrăcaţi Ón haine strălucitoare.
Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe c‚nd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi Ómbrăcaţi Ón alb,
Petru şi Ioan se suiau Ómpreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.