Œmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă.
Ei pun masa, straja veghează, şi ei măn‚ncă, beauÖ Dar deodată se aude strig‚nd: ÑŒn picioare, voievozi! Ungeţi scutul!î
Căci aşa mi-a vorbit Domnul: ÑDu-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea.î ñ
El a văzut călărime, călăreţi doi c‚te doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu cea mai mare băgare de seamă.
Apoi a strigat, ca un leu: ÑDoamne, am stat mereu Ón turnul meu de pază, şi stăteam de strajă Ón toate nopţile.
Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi c‚te doi.î Apoi a luat iarăşi cuv‚ntul, şi a zis: ÑA căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfăr‚mate la păm‚nt!î
Ţi-am Óntins o cursă, şi ai fost prins, Babilonule, fără să te aştepţi.î ÑAi fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat Ómpotriva Domnului.