Şi toţi copacii de pe c‚mp vor şti că Eu, Domnul, am pogor‚t copacul care se Ónălţa şi am Ónălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am Ónverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.
Œn vedeniile care-mi treceau prin cap, Ón patul meu, mă uitam, şi iată că s-a pogor‚t din ceruri un străjer sf‚nt.
eşti tu, Ómpărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a Ónălţat p‚nă la ceruri, şi a cărui stăp‚nire se Óntinde p‚nă la marginile păm‚ntului.
După douăsprezece luni, pe c‚nd se plimba pe acoperişul palatului Ómpărătesc din Babilon,
Ómpăratul a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑOare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere Ómpărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?î
Nu se sf‚rşise Óncă vorba aceasta a Ómpăratului, şi un glas s-a pogor‚t din cer şi a zis: ÑAflă, Ómpărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat Ómpărăţia!
Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele c‚mpului; Óţi vor da să măn‚nci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, p‚nă vei recunoaşte că Cel Prea Œnalt stăp‚neşte peste Ómpărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!î ñ