ÑDumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au Ónmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns p‚nă la ceruri.
Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi p‚nă Ón ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am fost daţi, noi, Ómpăraţii noştri şi preoţii noştri, Ón m‚inile Ómpăraţilor străini, pradă sabiei, robiei, jafului, şi ruşinii care ne acoperă astăzi faţa.
Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a Óndurat de noi, lăs‚ndu-ne c‚ţiva oameni scăpaţi, şi d‚ndu-ne un adăpost Ón locul Lui cel sf‚nt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare Ón mijlocul robiei noastre.
Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit Ón robia noastră. A Óndreptat spre noi bunăvoinţa Ómpăraţilor Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să-i dregem dăr‚măturile, făc‚ndu-ne astfel rost de un loc de adăpost Ón Iuda şi la Ierusalim.
Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
pe care ni le poruncisei prin robii Tăi proorocii, zic‚nd: ÑŢara Ón care intraţi s-o stăp‚niţi este o ţară Óntinată de necurăţiile popoarelor din aceste ţinuturi, de ur‚ciunile cu care au umplut-o, de la un capăt la altul, cu necurăţiile lor.
Să nu daţi deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luaţi pe fetele lor de neveste pentru fiii voştri, şi să nu vă pese niciodată nici de propăşirea lor nici de bună starea lor. Œn chipul acesta veţi ajunge tari, veţi m‚nca cele mai bune roade ale ţării, şi o veţi lăsa pe veci moştenire fiilor voştri.î
După tot ce mi s-a Ónt‚mplat din pricina faptelor rele şi marilor greşeli pe care le-am făcut, măcar că, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, c‚nd ne-ai păstrat pe aceşti oameni scăpaţi,
Tu ai fost drept Ón tot ce ni s-a Ónt‚mplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut rău.
Œmpăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, şi părinţii noştri n-au păzit Legea, şi n-au dat ascultare nici poruncilor, nici Ónştiinţărilor pe care li le dădeai.
C‚nd erau stăp‚ni, Ón mijlocul multelor binefaceri pe care li le dădeai, Ón ţara Óntinsă şi roditoare, pe care le-o dădusei, nu Ţi-au slujit şi nu s-au abătut de la faptele lor rele.
Noi am păcătuit, am săv‚rşit nelegiuire, am fost răi şi Óndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi or‚nduirile Tale.
N-am ascultat pe robii Tăi proorocii, care au vorbit, Ón Numele Tău, Ómpăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul ţării.
Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi Óntregului Israel, fie ei aproape, fie departe, Ón toate ţările Ón care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!
Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, Ómpăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit Ómpotriva Ta!
La Domnul, Dumnezeul nostru, Ónsă, este Óndurarea şi iertarea, căci Ómpotriva Lui ne-am răzvrătit!
N-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese Ónainte prin robii Săi, proorocii;
ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise Ón Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit Ómpotriva lui Dumnezeu.
Şi am auzit altarul zic‚nd: ÑDa, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!î
Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica păm‚ntul cu curvia ei, şi a răzbunat s‚ngele robilor Săi, din m‚na ei.î