Iacov Ónsă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el p‚nă Ón revărsatul zorilor.
m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.
Aici s-au sf‚rşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult g‚ndurile mele, şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat cuvintele acestea Ón inima mea.
Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile Ómpăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.