Œn anul morţii Ómpăratului Ozia, am văzut pe Domnul şez‚nd pe un scaun de domnie foarte Ónalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.
Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două Óşi acopereau faţa, cu două Óşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
Strigau unul la altul, şi ziceau: ÑSf‚nt, sf‚nt, sf‚nt este Domnul oştirilor! Tot păm‚ntul este plin de mărirea Luiî!
Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum.
Atunci am zis: ÑVai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc Ón mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Œmpăratul, Domnul oştirilor!î
Eu am rămas singur, şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit, şi am pierdut orice vlagă.