Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur din Ufaz; meşterul şi m‚na argintarului le pun Ón lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite Ón albastru şi Ón purpură, toate sunt lucrate de meşteri iscusiţi. ñ
Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miază noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire Ón m‚nă. Œn mijlocul lor era un om Ómbrăcat Óntr-o haină de in, şi cu o călimară la br‚u. Au venit şi s-au aşezat l‚ngă altarul de aramă.
Unul din ei a zis omului aceluia Ómbrăcat Ón haine de in, care stătea deasupra apelor r‚ului: ÑC‚t va mai fi p‚nă la sf‚rşitul acestor minuni?î
Şi am auzit pe omul acela Ómbrăcat Ón haine de in, care stătea deasupra apelor r‚ului; el şi-a ridicat spre ceruri m‚na dreaptă şi m‚na st‚ngă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sf‚rşi c‚nd puterea poporului sf‚nt va fi zdrobită de tot.î
Şi Ón mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, Ómbrăcat cu o haină lungă p‚nă la picioare, şi Óncins la piept cu un br‚u de aur.
Capul şi părul Lui erau albe ca l‚na albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă Óntr-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
Şi din Templu au ieşit cei şapte Óngeri, care ţineau cele şapte urgii. Erau Ómbrăcaţi Ón in curat, strălucitor, şi erau Óncinşi Ómprejurul pieptului cu br‚ie de aur.