Făpturile vii Ónsă c‚nd alergau şi se Óntorceau, erau ca fulgerul.
Œnfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaşi Óntocmire. Œnfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel Ónc‚t fiecare roată părea că este Ón mijlocul unei alte roţi.
C‚nd umblau, am auzit v‚j‚itul aripilor lor ca v‚j‚itul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. C‚nd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar c‚nd se opreau, Óşi lăsau aripile Ón jos.
El S-a schimbat la faţă Ónaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
Œnfăţişarea lui era ca fulgerul, şi Ómbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Capul şi părul Lui erau albe ca l‚na albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă Óntr-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
Œn m‚na dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, c‚nd străluceşte Ón toată puterea lui.
Œngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: ÑIată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ÑAleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a Ónceput să Ómpărăţească.