Œnaintea Ta noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe păm‚nt sunt ca umbra, şi fără nici o nădejde.
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
Din ţara aceea nu i-a dat nimic Ón stăp‚nire, nici măcar o palmă deloc, ci i-a făgăduit că i-o va da Ón stăp‚nire lui, şi seminţei lui după el, măcar că n-avea nici un copil.
Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el Ón ţara făgăduinţei, ca Óntr-o ţară care nu era a lui, şi a locuit Ón corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau Ómpreună moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.
Œn credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe păm‚nt.