a cumpărat de la Şemer muntele Samariei, cu doi talanţi de argint; a Óntărit muntele, şi a pus cetăţii pe care a zidit-o, numele Samaria, după numele lui Şemer, domnul muntelui.
După aceste lucruri, iată ce s-a Ónt‚mplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, l‚ngă casa lui Ahab, Ómpăratul Samariei.
Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: ÑDă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. Œn locul ei Óţi voi da o vie mai bună, sau dacă-ţi vine mai bine, Óţi voi plăti preţul ei Ón argint.î
Dar Nabot a răspuns lui Ahab: ÑSă mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!î
Ahab a intrat Ón casă, trist şi m‚niat, din pricina cuvintelor, pe care i le spusese Nabot din Izreel: ÑNu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!î Şi s-a culcat pe pat, şi-a Óntors faţa, şi n-a m‚ncat nimic.
Nevasta sa Izabela a venit la el, şi i-a zis: ÑPentru ce Óţi este tristă inima şi nu măn‚nci?î
El i-a răspuns: ÑAm vorbit cu Nabot din Izreel, şi i-am zis: ,Dă-mi via ta pe preţ de argint; sau, dacă vrei, Óţi voi da o altă vie Ón locul ei.î Dar el a zis: ÑNu pot să-ţi dau via mea!î
Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: ÑOare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi măn‚ncă şi fii cu inima veselă, căci eu Óţi voi da via lui Nabot din Izreel!î
Şi ea a scris nişte scrisori Ón numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le-a trimis bătr‚nilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot Ón cetatea lui.
Iată ce a scris Ón aceste scrisori: ÑVestiţi un post; puneţi pe Nabot Ón fruntea poporului,
şi puneţi-i Ón faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel Ómpotriva lui: ,Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe Ómpăratul!í Apoi scoateţi-l afară, Ómproşcaţi-l cu pietre, şi să moară.î
Oamenii din cetatea lui Nabot, bătr‚nii şi dregătorii care locuiau Ón cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris Ón scrisorile pe care li le trimisese ea.
Au vestit un post, şi au pus pe Nabot Ón fruntea poporului.
Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat Ón faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa Ónaintea poporului, Ómpotriva lui Nabot: ÑNabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe Ómpăratul!î Apoi l-au scos afară din cetate, l-au Ómproşcat cu pietre, şi a murit.
Şi au trimis să spună Izabelei: ÑNabot a fost Ómproşcat cu pietre, şi a murit.î
C‚nd a auzit Izabela că Nabot fusese Ómproşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: ÑScoală-te şi ia Ón stăp‚nire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.î
Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia Ón stăp‚nire.
Voi nimici cu desăv‚rşire pe locuitorii din Asdod, şi pe cel ce ţine toiagul Ómpărătesc Ón Ascalon; Œmi voi Óntoarce m‚na Ómpotriva Ecronului, şi ce va mai răm‚ne din Filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu.î
ÑAscultaţi cuv‚ntul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi, şi ziceţi bărbaţilor voştri: ,Daţi-ne să bem!î
Vai de cei ce trăiesc fără grijă Ón Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dint‚i dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!Ö
Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint, şi pe sărac pe o pereche de Óncălţăminte, şi vom vinde codina Ón loc de gr‚u.î ñ