Ca norii şi v‚ntul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. ñ
,Căci poporul Meu a săv‚rşit un Óndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.í
Sunt nişte st‚nci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine Ómpreună cu voi, şi se Óndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, m‚naţi Óncoace şi Óncolo de v‚nturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;
nişte valuri Ónfuriate ale mării, care Óşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura Óntunericului pentru vecie.