Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice Óntinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea p‚nă la capăt, Ón frica de Dumnezeu.
şi să vă Ómbrăcaţi Ón omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este Ón El.
Căci tot ce este Ón lume: pofta firii păm‚nteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.
Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, răm‚ne Ón veac.
Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat Óncă. Dar ştim că atunci c‚nd Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Œl vom vedea aşa cum este.
Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.
Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfr‚nări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc Ón rătăcire.
Le făgăduiesc slobozenia, Ón timp ce ei Ónşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.
Œn adevăr, dacă, după ce au scăpat de Óntinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi M‚ntuitorului nostru Isus Hristos, se Óncurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea dec‚t cea dint‚i.