Apocalipsa lui Ioan 22:12
A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere, şi un nor gros pe munte; tr‚mbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.
Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit Ónaintea Domnului.
Un foc a ieşit de la Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni care aduceau tăm‚ia.
Domnul i-a zis: ÑIeşi, şi stai pe munte Ónaintea Domnului!î Şi iată că Domnul a trecut pe l‚ngă peşteră. Şi Ónaintea Domnului a trecut un v‚nt tare şi puternic, care despica munţii şi sfăr‚ma st‚ncile. Domnul nu era Ón v‚ntul acela. Şi după v‚nt, a venit un cutremur de păm‚nt. Domnul nu era Ón cutremurul de păm‚nt.
Şi după cutremurul de păm‚nt, a venit un foc: Domnul nu era Ón focul acela. Şi după foc, a venit un susur bl‚nd şi subţire.
Apoi, Ón mÓnia Lui, le vorbeşte, şi -i Óngrozeşte cu urgia Sa, zicÓnd
Patruzeci de ani M'am scÓrbit de neamul acesta, şi am zis: ,,Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.``
De aceea am jurat Ón mÓnia Mea: ,,Nu vom intra Ón odihna Mea!``
Pe viaţa Mea, ñ zice Domnul Dumnezeu ñ că Eu Ónsumi voi fi Œmpărat peste voi, cu m‚nă tare şi cu braţ Óntins, şi vărs‚ndu-Mi urgia.
Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, şi vă voi str‚nge din ţările Ón care v-am risipit, cu m‚nă tare şi cu braţ Óntins, şi vărs‚ndu-Mi urgia.
Un r‚u de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Œi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau Ónaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.
După ce a spus aceste lucruri, pe c‚nd se uitau ei la El, S-a Ónălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe c‚nd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi Ómbrăcaţi Ón alb,
şi au zis: ÑBărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a Ónălţat la cer din mijlocul vostru, va veni Ón acelaşi fel cum L-aţi văzut merg‚nd la cer.î
Iată, Eu vin cur‚nd; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.