Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ÑViu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că Ón anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, dec‚t după cuv‚ntul meu.î
După aceea, fiul femeii, stăp‚na casei, s-a Ómbolnăvit. Şi boala lui a fost at‚t de cumplită Ónc‚t n-a mai rămas suflare Ón el.
M'am gÓndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
de legămÓntul, pe care l -a Óncheiat cu Avraam, şi de jurămÓntul, pe care l -a făcut lui Issac;
Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface r‚urile Ón ostroave, şi iazurile le voi usca.
Pentru ce nu era nimeni c‚nd am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni c‚nd am strigat? Este m‚na Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, şi prefac r‚urile Ón pustie; peştii lor se strică, din lipsă de apă, şi pier de sete!
El mustră marea şi o usucă, face să sece toate r‚urile; Basanul şi Carmelul t‚njesc, şi floarea Libanului se vestejeşte.