Moise şi-a Óntins m‚na spre mare. Şi Domnul a pus marea Ón mişcare printr-un v‚nt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit Ón două.
Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci Ómi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
Nu eşti Tu acela, care ai uscat marea, apele ad‚ncului celui mare, şi ai croit Ón ad‚ncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpăraţi?
Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise, şi a zis: ÑUnde este Acela, care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea Ón mijlocul lor Duhul Lui cel sf‚nt;
care povăţuia dreapta lui Moise, cu braţul Său cel slăvit; care despica apele Ónaintea lor, ca să-Şi facă un Nume veşnic;
care Ói călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?î
ÑCa fiara, care se pogoară Ón vale, aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă!î