Israel a văzut m‚na puternică, pe care o Óndreptase Domnul Ómpotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul, şi a crezut Ón Domnul şi Ón robul Său Moise.
Atunci Moise şi copiii lui Israel au c‚ntat Domnului c‚ntarea aceasta. Ei au zis: ÑVoi c‚nta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit Ón mare pe cal şi pe călăreţ.
Domnul este tăria mea şi temeiul c‚ntărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Œl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Œl voi preamări.
Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.
El a aruncat Ón mare carele lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost Ónghiţiţi Ón marea Roşie.
I-au acoperit valurile, Şi s-au pogor‚t Ón fundul apelor, ca o piatră.
Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; M‚na Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.
Prin mărimea măreţiei Tale, Tu tr‚nteşti la păm‚nt pe vrăjmaşii Tăi; Œţi dezlănţui m‚nia, Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.
La suflarea nărilor Tale, s-au Óngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid, Şi s-au Ónchegat valurile Ón mijlocul mării.
Vrăjmaşul zicea: ÑŒi voi urmări, Ói voi ajunge, Voi Ómpărţi prada de război; Œmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, şi-i voi nimici cu m‚na mea!î
Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat Œn ad‚ncimea apelor.
Cine este ca Tine Óntre dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat Ón sfinţenie, Bogat Ón fapte de laudă, Şi făcător de minuni?
Tu Ţi-ai Óntins m‚na dreaptă: Şi i-a Ónghiţit păm‚ntul.
Prin Óndurarea Ta, Tu ai călăuzit, Şi ai izbăvit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta Ól Óndrepţi Spre locaşul sfinţeniei Tale.
Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni,
Se Ónspăim‚ntă căpeteniile Edomului, Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă.
Œi va apuca teama şi spaima; Iar văz‚nd măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, P‚nă va trece poporul Tău, Doamne! P‚nă va trece Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.
Tu Ói vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, Œn locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul, pe care m‚inile Tale l-au Óntemeiat, Doamne!
Şi Domnul va Ómpărăţi Ón veac şi Ón veci de veci.
Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat Ón mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.î
Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat Ón m‚nă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi juc‚nd.
Maria răspundea copiilor lui Israel: