M‚ndria merge Ónaintea pieirii, şi trufia merge Ónainte căderii. ñ
Œnainte de pieire, inima omului se Óng‚mfă, dar smerenia merge Ónaintea slavei. ñ
M‚ndria unui om Ól coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. ñ
Ómpăratul a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑOare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere Ómpărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?î
Nu se sf‚rşise Óncă vorba aceasta a Ómpăratului, şi un glas s-a pogor‚t din cer şi a zis: ÑAflă, Ómpărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat Ómpărăţia!