Книга Plângerile lui Ieremia Cтих 18 | Параллельные места

Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine.î ñ ÑCei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe păm‚nt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.î

ÑG‚ndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!î

C‚nd Óşi aduce aminte sufletul meu de ele, este m‚hnit Ón mine.

Iată ce mai g‚ndesc Ón inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Bunătăţile Domnului nu s-au sf‚rşit, Óndurările Lui nu sunt la capăt,

ci se Ónnoiesc Ón fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este at‚t de mare!

ÑDomnul este partea mea de moştenireî, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc Ón El.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte Ón El, cu sufletul care-L caută.

Bine este să aştepţi Ón tăcere ajutorul Domnului.

Este bine pentru om să poarte un jug Ón tinereţea lui.

Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

să-şi umple gura cu ţăr‚nă, şi să nu-şi piardă nădejdea;

să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Ci, c‚nd m‚hneşte pe cineva, Se Óndură iarăşi de el, după Óndurarea Lui cea mare:

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu m‚hneşte bucuros pe copiii oamenilor.

C‚nd se calcă Ón picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

c‚nd se calcă dreptatea omenească Ón faţa Celui Prea Œnalt,

c‚nd este nedreptăţit un om Ón pricina lui, nu vede Domnul?

Cine a spus şi s-a Ónt‚mplat ceva fără porunca Domnului?

Nu iese din gura Celui Prea Œnalt răul şi binele?

De ce să se pl‚ngă omul c‚t trăieşte? Fiecare să se pl‚ngă mai bine de păcatele lui!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne Óntoarcem la Domnul.

Să ne Ónălţăm şi inimile cu m‚inile spre Dumnezeu din cer, zic‚nd:

ÑAm păcătuit, am fost Óndărătnici, şi nu ne-ai iertat!î

Œn m‚nia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Te-ai Ónvăluit Óntr-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura Ómpotriva noastră.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Şuvoaie de apă Ómi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Mi se topeşte ochiul Ón lacrimi, necurmat şi fără răgaz,

p‚nă ce Domnul va privi din cer şi va vedea.

Mă doare ochiul de pl‚ns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Cei ce mă urăsc fără temei, m-au gonit ca pe o pasăre.

Voiau să-mi nimicească viaţa Óntr-o groapă, şi au aruncat cu pietre Ón mine.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ÑSunt pierdut!î

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Tu mi-ai auzit glasul: ÑNu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.î

Œn ziua c‚nd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ÑNu te teme!î

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor Ómpotriva mea.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile Ómpotriva mea,

cuv‚ntările potrivnicilor mei, şi planurile pe care le urzeau Ón fiecare zi Ómpotriva mea.

Uită-Te c‚nd stau ei jos sau c‚nd se scoală. Eu sunt c‚ntecul lor de batjocură.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele m‚inilor lor!

Œmpietreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău Ómpotriva lor!

Urmăreşte-i, Ón m‚nia Ta, şi şterge-i de sub ceruri, Doamne!î

← Предыдущая

Plângerile lui Ieremia

1 2 3 4 5

Выбор основного перевода