Книга Plângerile lui Ieremia Cтих 17 | Параллельные места

Выбор основного перевода

Открыть комментарий или сравнить с другим переводом

Выбор книги основного перевода

Plângerile lui Ieremia Vechiul Testament

Vechiul Testament

Facerea

Ieșirea

Levitic

Numeri

Deuteronom

Iosua

Judecători

Rut

1 Samuel

2 Samuel

1 Regi

2 Regi

1 Cronici

2 Cronici

Ezra

Neemia

Estera

Iov

Psalmi

Proverbe

Ecleziast

Cântarea Cântărilor

Isaia

Ieremia

Plângerile lui Ieremia

Ezechiel

Daniel

Osea

Ioel

Amos

Obadia

Iona

Mica

Naum

Habacuc

Țefania

Hagai

Zaharia

Maleahi

Noi Testament

Matei

Marca

Luca

John

Faptele Apostolilor

Romani

1 Corinteni

2 Corinteni

Galateni

Efeseni

Filipeni

Coloseni

1 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni

1 Timotei

2 Timotei

Titus

Filimon

Evrei

James

1 Petru

2 Petru

1 Ioan

2 Ioan

3 Ioan

Jude

Apocalipsa lui Ioan

← Предыдущая

Plângerile lui Ieremia

1 2 3 4 5

Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.

El m-a dus, m-a m‚nat Ón Óntuneric, şi nu Ón lumină.

Numai Ómpotriva mea Óşi Óntinde şi Óşi Óntoarce m‚na, toată ziua.

Mi-a prăpădit carnea şi pielea, şi mi-a zdrobit oasele.

A făcut zid Ómprejurul meu, şi m-a Ónconjurat cu otravă şi durere.

Mă aşează Ón Óntuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

M-a Ónconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus Ón lanţuri grele.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi-a str‚mbat cărările.

Mă p‚ndeşte ca un urs şi ca un leu Óntr-un loc ascuns.

Mi-a abătut căile, şi apoi s-a aruncat pe mine, şi m-a pustiit.

Şi-a Óncordat arcul, şi m-a pus ţintă săgeţii Lui.

Œn rărunchi mi-a Ónfipt săgeţile din tolba Lui.

Am ajuns de r‚sul poporului meu, şi toată ziua sunt pus Ón c‚ntece de batjocură de ei.

M-a săturat de amărăciune, m-a Ómbătat cu pelin.

Mi-a sfăr‚mat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

Параллельные места

Ieremia 12:12

Peste toate Ónălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului măn‚ncă ţara de la un capăt la altul; şi nimeni nu-i lăsat Ón pace.

Şi am zis: ÑS-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde Ón Domnul.î

ÑG‚ndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!î

C‚nd Óşi aduce aminte sufletul meu de ele, este m‚hnit Ón mine.

Iată ce mai g‚ndesc Ón inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Bunătăţile Domnului nu s-au sf‚rşit, Óndurările Lui nu sunt la capăt,

ci se Ónnoiesc Ón fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este at‚t de mare!

ÑDomnul este partea mea de moştenireî, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc Ón El.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte Ón El, cu sufletul care-L caută.

Bine este să aştepţi Ón tăcere ajutorul Domnului.

Este bine pentru om să poarte un jug Ón tinereţea lui.

Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;

să-şi umple gura cu ţăr‚nă, şi să nu-şi piardă nădejdea;

să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Ci, c‚nd m‚hneşte pe cineva, Se Óndură iarăşi de el, după Óndurarea Lui cea mare:

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu m‚hneşte bucuros pe copiii oamenilor.

C‚nd se calcă Ón picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

c‚nd se calcă dreptatea omenească Ón faţa Celui Prea Œnalt,

c‚nd este nedreptăţit un om Ón pricina lui, nu vede Domnul?

Cine a spus şi s-a Ónt‚mplat ceva fără porunca Domnului?

Nu iese din gura Celui Prea Œnalt răul şi binele?

De ce să se pl‚ngă omul c‚t trăieşte? Fiecare să se pl‚ngă mai bine de păcatele lui!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne Óntoarcem la Domnul.

Să ne Ónălţăm şi inimile cu m‚inile spre Dumnezeu din cer, zic‚nd:

ÑAm păcătuit, am fost Óndărătnici, şi nu ne-ai iertat!î

Œn m‚nia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Te-ai Ónvăluit Óntr-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura Ómpotriva noastră.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Şuvoaie de apă Ómi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Mi se topeşte ochiul Ón lacrimi, necurmat şi fără răgaz,

p‚nă ce Domnul va privi din cer şi va vedea.

Mă doare ochiul de pl‚ns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Cei ce mă urăsc fără temei, m-au gonit ca pe o pasăre.

Voiau să-mi nimicească viaţa Óntr-o groapă, şi au aruncat cu pietre Ón mine.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ÑSunt pierdut!î

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Tu mi-ai auzit glasul: ÑNu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele.î

Œn ziua c‚nd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ÑNu te teme!î

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor Ómpotriva mea.

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile Ómpotriva mea,

cuv‚ntările potrivnicilor mei, şi planurile pe care le urzeau Ón fiecare zi Ómpotriva mea.

Uită-Te c‚nd stau ei jos sau c‚nd se scoală. Eu sunt c‚ntecul lor de batjocură.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele m‚inilor lor!

Œmpietreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău Ómpotriva lor!

Urmăreşte-i, Ón m‚nia Ta, şi şterge-i de sub ceruri, Doamne!î

← Предыдущая

Plângerile lui Ieremia

1 2 3 4 5

Выбор основного перевода