Preaiubitul meu Ómi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte Óntre ţ‚ţele mele.
P‚nă se răcoreşte ziua, şi p‚nă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tăm‚ie.
Scoală-te, crivăţule! Vino, v‚ntule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! ñ Să intre iubitul meu Ón grădina lui, şi să măn‚nce din roadele ei alese! ñ
Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zic‚nd: ÑTe-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea.î ñ
Cine sunt aceia care zboară ca nişte nori, ca nişte porumbei spre porumbarul lor?
Au intrat Ón casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la păm‚nt, şi I s-au Ónchinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tăm‚ie şi smirnă.