Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule, şi ai Óntărit moştenirea Ta, sleită de puteri.
Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a Ónchiriat-o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! ñ
Voi c‚nta Preaiubitului meu, c‚ntarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meu avea o vie, pe o c‚mpie foarte mănoasă.
I-a săpat păm‚ntul, l-a curăţit de pietre, şi a sădit Ón el viţele cele mai alese. A zidit un turn Ón mijlocul ei, şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici.
ÑAcum dar, ñ zice Domnul ñ locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi Óntre Mine şi via Mea!
Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, c‚nd Eu mă aşteptam să facă struguri buni?
Vă voi spune Ónsă acum, ce voi face viei Mele: Ói voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; Ói voi surpa zidul, ca să fie călcată Ón picioare;
o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte Ón ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.î
Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi c‚nd colo, iată s‚nge vărsat! ñ Se aştepta la dreptate, şi c‚nd colo, iată strigăte de apăsare!
ÑUn mare număr de păstori Ómi pustiesc via, Ómi calcă ogorul Ón picioare; ogorul meu cel plăcut Ól prefac Óntr-un pustiu părăsit.
Œl pustiesc, şi el stă trist şi pustiit Ónaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.
Peste toate Ónălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului măn‚ncă ţara de la un capăt la altul; şi nimeni nu-i lăsat Ón pace.
ÑDe aceea iată, o voi ademeni şi o voi duce Ón pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.
Œn ziua aceea, zice Domnul, Œmi vei zice: ,Bărbatul meu!í şi nu-Mi vei mai zice: ,Stăp‚nul meu!í
Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
Pe orice mlădiţă, care este Ón Mine şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai multă rod.
Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuv‚ntului, pe care vi l-am spus.
Răm‚neţi Ón Mine, şi Eu voi răm‚ne Ón voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu răm‚ne Ón viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu răm‚neţi Ón Mine.
Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine răm‚ne Ón Mine, şi Ón cine răm‚n Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
Dacă nu răm‚ne cineva Ón Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt str‚nse, aruncate Ón foc, şi ard.
Dacă răm‚neţi Ón Mine, şi dacă răm‚n Ón voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.
Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.