Adormisem, dar inima Ómi vegheaÖ Este glasul preaiubitului meu, care bate: ÑDeschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul Ómi este plin de rouă, c‚rlionţii Ómi sunt plini de picurii nopţii.î ñ
Tot aşa, şi voi, c‚nd veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi c‚nd va veni stăp‚nul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la c‚ntarea cocoşilor, sau dimineaţa.
Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăp‚nul lor să se Óntoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă Óndată, c‚nd va veni şi va bate la uşă.
De aceea vă pregătesc Œmpărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie,