Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul Óntr-un fel, altul Óntr-altul.
Celor neÓnsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să răm‚nă ca mine.
Dar dacă nu se pot Ónfr‚na, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească dec‚t să ardă.
Celor căsătoriţi, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat.
(Dacă este despărţită, să răm‚nă nemăritată, sau să se Ómpace cu bărbatul ei.) Şi nici bărbatul să nu-şi lase nevasta.
Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască Ónainte cu el, să nu se despartă de ea.
Şi dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască Ónainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.
Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe c‚nd acum sunt sfinţi.
Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; Ón Ómprejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim Ón pace.
Căci ce ştii tu, nevastă, dacă Óţi vei m‚ntui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă Óţi vei m‚ntui nevasta?
Œncolo, fiecare să răm‚nă Ón starea Ón care l-a aşezat Domnul, şi Ón care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este r‚nduiala pe care am aşezat-o Ón toate Bisericile.