Œn vremea aceea, Isus a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑTe laud, Tată, Doamne al cerului şi al păm‚ntului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei Ónţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.
Toate lucrurile Mi-au fost date Ón m‚ini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
Petru a luat cuv‚ntul, şi a zis lui Isus: ÑDoamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.î
Pe c‚nd vorbea el Óncă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: ÑAcesta este Fiul Meu preaiubit, Ón care Œmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!î
Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi s‚ngele să moştenească Œmpărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
Dar c‚nd Dumnezeu ñ care m-a pus deoparte din p‚ntecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, ñ a găsit cu cale
să descopere Ón mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc Óntre Neamuri, Óndată, n-am Óntrebat pe nici un om,
Căci noi n-avem de luptat Ómpotriva cărnii şi s‚ngelui, ci Ómpotriva căpeteniilor, Ómpotriva domniilor, Ómpotriva stăp‚nitorilor Óntunericului acestui veac, Ómpotriva duhurilor răutăţii care sunt Ón locurile cereşti.