Pe c‚nd stătea Petru jos Ón curte, a venit una din slujnicele marelui preot.
C‚nd a văzut pe Petru Óncălzindu-se, s-a uitat ţintă la el, şi i-a zis: ÑŞi tu erai cu Isus din Nazaret!î
El s-a lepădat, şi a zis: ÑNu ştiu, nici nu Ónţeleg ce vrei să zici.î Apoi a ieşit Ón pridvor. Şi a c‚ntat cocoşul.
C‚nd l-a văzut slujnica, a Ónceput iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: ÑAcesta este unul dintre oamenii aceia.î
Şi el s-a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru: ÑNu mai Óncape Óndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.î
Atunci el a Ónceput să se blesteme şi să se jure: ÑNu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!î
Œndată a c‚ntat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: ÑŒnainte ca să c‚nte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.î Şi g‚ndindu-se la acest lucru, a Ónceput să pl‚ngă.
Isus i-a răspuns: ÑŒţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat, Óţi spun, că nu va c‚nta cocoşul, p‚nă te vei lepăda de Mine de trei ori.