Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine, puse Ónaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, Ómpăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese Ón Babilon, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, Ómpăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi fierari.
Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc Ónt‚i, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau m‚nca de rele ce erau.
Domnul mi-a zis: ÑCe vezi, Ieremio?î Eu am răspuns: ÑNişte smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele şi, de rele ce sunt, nu se pot m‚nca.î
Cuv‚ntul Domnului mi-a vorbit astfel:
ÑAşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau Óndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta Ón ţara Haldeilor;
Œi voi privi cu un ochi binevoitor, şi-i voi aduce Ónapoi Ón ţara aceasta: Ói voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, Ói voi sădi şi nu-i voi mai smulge.
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De c‚te ori am vrut să str‚ng pe copiii tăi cum Óşi str‚nge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
Iată că vi se lasă casa pustie;
căci vă spun că de acum Óncolo nu Mă veţi mai vedea p‚nă c‚nd veţi zice: ,Binecuv‚ntat este Cel ce vine Ón Numele Domnului!î
Dimineaţa, c‚nd treceau pe l‚ngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.