El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau.
Şi s-a dus să propovăduiască Ón sinagogi, prin toată Galilea; şi scotea dracii.
Dar El le poruncea Óndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut.
Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, Ón ţinutul Gadarenilor.
C‚nd a ieşit Isus din corabie, L-a Ónt‚mpinat Óndată un om care ieşea din morminte, stăp‚nit de un duh necurat.
Omul acesta Óşi avea locuinţa Ón morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
Căci de multe ori fusese legat cu picioarele Ón obezi şi cu cătuşe la m‚ini, dar rupsese cătuşele şi sfăr‚mase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
Totdeauna, zi şi noapte, stătea Ón morminte şi pe munţi, ţip‚nd şi tăindu-se cu pietre.
C‚nd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a Ónchinat,
şi a strigat cu glas tare: ÑCe am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Œnalt? Te jur Ón Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!î
Căci Isus Ói zicea: ÑDuh necurat, ieşi afară din omul acesta!î
ÑCare-ţi este numele?î l-a Óntrebat Isus. ÑNumele meu este ,Legiuneí, a răspuns el, Ñpentru că suntem mulţi.î
Şi Œl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
Acolo, l‚ngă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau.
Şi dracii L-au rugat, şi au zis: ÑTrimite-ne Ón porcii aceia, ca să intrăm Ón ei.î
Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat Ón porci; şi turma s-a repezit de pe r‚pă Ón mare: erau aproape două mii, şi s-au Ónecat Ón mare.
Porcarii au fugit, şi au dat de ştire Ón cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a Ónt‚mplat.
Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese Óndrăcit şi avusese legiunea de draci, şez‚nd jos Ómbrăcat şi Óntreg la minte; şi s-au Ónspăim‚ntat.
Cei ce văzuseră cele Ónt‚mplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel Óndrăcit şi cu porcii.
Atunci au Ónceput să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
Pe c‚nd Se suia El Ón corabie, omul care fusese Óndrăcit Œl ruga să-l lase să răm‚nă cu El.
Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: ÑDu-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.î
El a plecat, şi a Ónceput să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
Isus a plecat de acolo, şi S-a dus Ón ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat Óntr-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să răm‚nă ascuns.
Căci Óndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăp‚nită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
Femeia aceasta era o grecoaică, de ob‚rşie Siro-feniciană. Ea Ól ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
Isus i-a zis: ÑLasă să se sature mai Ónt‚i copiii; căci nu este bine să iei p‚inea copiilor, şi s-o arunci la căţei.î
ÑDa, Doamneî, I-a răspuns ea; Ñdar şi căţeii de sub masă măn‚ncă din făr‚miturile copiilor.î
Atunci Isus i-a zis: ÑPentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.î
Şi c‚nd a intrat femeia Ón casa ei, a găsit pe copilă culcată Ón pat; şi ieşise dracul din ea.
Şi un om din norod I-a răspuns: ÑŒnvăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăp‚nit de un duh mut.
Oriunde Ól apucă, Ól tr‚nteşte la păm‚nt. Copilul face spumă la gură, scr‚şneşte din dinţi, şi răm‚ne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.î
ÑO neam necredincios!î le-a zis Isus. ÑP‚nă c‚nd voi fi cu voi? P‚nă c‚nd vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.î
L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la păm‚nt, şi se zv‚rcolea făc‚nd spumă la gură.
Isus a Óntrebat pe tatăl lui: ÑC‚tă vreme este de c‚nd Ói vine aşa?î ÑDin copilărieî, a răspuns el.
ÑŞi de multe ori duhul l-a aruncat c‚nd Ón foc, c‚nd Ón apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.î
Isus a răspuns: ÑTu zici: ,Dacă poţi!íÖ Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!î
Œndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: ÑCred, Doamne! Ajută necredinţei mele!î
C‚nd a văzut Isus că norodul vine Ón fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: ÑDuh mut şi surd, Óţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri Ón el.î
Şi duhul a ieşit, ţip‚nd şi scutur‚ndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: ÑA murit!î
Dar Isus l-a apucat de m‚nă, şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat Ón picioare.
Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuv‚ntul, şi le-a zis: ÑFiilor, c‚t de anevoie este pentru cei ce se Óncred Ón bogăţii, să intre Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu!
Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea Ónaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, şi mergeau Óngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a Ónceput să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se Ónt‚mple.