Книга John Cтих 4 | Параллельные места

Выбор основного перевода

Открыть комментарий или сравнить с другим переводом

Выбор книги основного перевода

John Noi Testament

Vechiul Testament

Facerea

Ieșirea

Levitic

Numeri

Deuteronom

Iosua

Judecători

Rut

1 Samuel

2 Samuel

1 Regi

2 Regi

1 Cronici

2 Cronici

Ezra

Neemia

Estera

Iov

Psalmi

Proverbe

Ecleziast

Cântarea Cântărilor

Isaia

Ieremia

Plângerile lui Ieremia

Ezechiel

Daniel

Osea

Ioel

Amos

Obadia

Iona

Mica

Naum

Habacuc

Țefania

Hagai

Zaharia

Maleahi

Noi Testament

Matei

Marca

Luca

John

Faptele Apostolilor

Romani

1 Corinteni

2 Corinteni

Galateni

Efeseni

Filipeni

Coloseni

1 Tesaloniceni

2 Tesaloniceni

1 Timotei

2 Timotei

Titus

Filimon

Evrei

James

1 Petru

2 Petru

1 Ioan

2 Ioan

3 Ioan

Jude

Apocalipsa lui Ioan

← Предыдущая

John

Следующая →

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

După aceea, Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.

O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

Isus S-a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.

Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.

Параллельные места

Luca 22:1

John 2:13

John 11:55

Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia. Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim. Paştele Iudeilor erau aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, Ónainte de Paşte, ca să se curăţească.

Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: ÑDe unde avem să cumpărăm p‚ini ca să măn‚nce oamenii aceştia?î

Spunea lucrul acesta ca să-l Óncerce, pentru că ştia ce are de g‚nd să facă.

Filip i-a răspuns: ÑP‚inile, pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei (Greceşte: dinari.), n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.î

Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

ÑEste aici un băieţel, care are cinci p‚ini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la at‚ţia?î

Isus a zis: ÑSpuneţi oamenilor să şadă jos.î Œn locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, Ón număr de aproape cinci mii.

Isus a luat p‚inile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a Ómpărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au Ómpărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti c‚t au voit.

După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: ÑStr‚ngeţi făr‚miturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.î

Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu făr‚miturile care rămăseseră din cele cinci p‚ini de orz, după ce m‚ncaseră toţi.

Oamenii aceia, c‚nd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: ÑCu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat Ón lume.î

Isus, fiindcă ştia că au de g‚nd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă Ómpărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur. Isus umblă pe mare.

C‚nd s-a Ónserat, ucenicii Lui s-au cobor‚t la marginea mării.

S-au suit Óntr-o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă Ón Capernaum. Se Óntunecase, şi Isus tot nu venise la ei.

Sufla un v‚nt puternic şi marea era Óntăr‚tată.

După ce au v‚slit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umbl‚nd pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au Ónfricoşat.

Dar Isus le-a zis: ÑEu sunt, nu vă temeţi!î

Voiau deci să-L ia Ón corabie. Şi corabia a sosit Óndată la locul spre care mergeau.

Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era dec‚t o corabie, şi că Isus nu Se suise Ón corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde m‚ncaseră ei p‚inea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.

C‚nd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele Ón corăbiile acestea, şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

C‚nd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: ÑŒnvăţătorule, c‚nd ai venit aici?î

Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑAdevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi m‚ncat din p‚inile acelea, şi v-aţi săturat.

Lucraţi nu pentru m‚ncarea pieritoare, ci pentru m‚ncarea, care răm‚ne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, Ónsuşi Dumnezeu, pe el L-a Ónsemnat cu pecetea Lui.î

Ei I-au zis: ÑCe să facem ca să săv‚rşim lucrările lui Dumnezeu?î

Isus le-a răspuns: ÑLucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi Ón Acela, pe care L-a trimis El.î

ÑCe semn faci Tu, deciî, I-au zis ei, Ñca să-l vedem, şi să credem Ón Tine? Ce lucrezi Tu?

Părinţii noştri au m‚ncat mană Ón pustie, după cum este scris: ,Le-a dat să măn‚nce p‚ine din cer.î

Isus le-a zis: ÑAdevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat p‚inea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata p‚ine din cer;

căci P‚inea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţaî.

ÑDoamneî, I-au zis ei, Ñdă-ne totdeauna această p‚ine.î

Isus le-a zis: ÑEu sunt P‚inea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flăm‚nzi niciodată; şi cine crede Ón Mine, nu va Ónseta niciodată.

Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.

Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:

căci M-am pogor‚t din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l Ónvii Ón ziua de apoi.

Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede Ón El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu Ól voi Ónvia Ón ziua de apoi.î

Iudeii c‚rteau Ómpotriva Lui, pentru că zisese: ÑEu sunt p‚inea care s-a pogor‚t din cer.î

Şi ziceau: ÑOare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă Ói cunoaştem? Cum dar zice El: ,Eu M-am pogor‚t din cer?î

Isus le-a răspuns: ÑNu c‚rtiţi Óntre voi.

Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu Ól voi Ónvia Ón ziua de apoi.

Œn prooroci este scris: ,Toţi vor fi Ónvăţaţi de Dumnezeu.í Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit Ónvăţătura Lui, vine la Mine.

Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.

Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede Ón Mine, are viaţa veşnică.

Eu sunt P‚inea vieţii.

Părinţii voştri au m‚ncat mană Ón pustie, şi au murit.

P‚inea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să măn‚nce din ea, şi să nu moară.

Eu sunt P‚inea vie, care s-a pogor‚t din cer. Dacă măn‚ncă cineva din p‚inea aceasta, va trăi Ón veac; şi p‚inea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care Ól voi da pentru viaţa lumii.î

La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau Óntre ei, şi ziceau: ÑCum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l m‚ncăm?î

Isus le-a zis: ÑAdevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu m‚ncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi s‚ngele Lui, n-aveţi viaţa Ón voi Ónşivă.

Cine măn‚ncă trupul Meu, şi bea s‚ngele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu Ól voi Ónvia Ón ziua de apoi.

Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi s‚ngele Meu este cu adevărat o băutură.

Cine măn‚ncă trupul Meu, şi bea s‚ngele Meu, răm‚ne Ón Mine, şi Eu răm‚n Ón el.

După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă măn‚ncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.

Astfel este p‚inea, care s-a pogor‚t din cer, nu ca mana, pe care au m‚ncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine măn‚ncă p‚inea aceasta, va trăi Ón veac.î

Isus a spus aceste lucruri Ón sinagogă, c‚nd Ónvăţa pe oameni Ón Capernaum.

Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ÑVorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?î

Isus, care ştia Ón Sine că ucenicii Săi c‚rteau Ómpotriva vorbirii acesteia, le-a zis: ÑVorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai Ónainte?Ö

Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.

Dar sunt unii din voi care nu cred.î Căci Isus ştia de la Ónceput cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L v‚ndă.

Şi a adăugat: ÑTocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.î

Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au Óntors Ónapoi, şi nu mai umblau cu El.

Atunci Isus a zis celor doisprezece: ÑVoi nu vreţi să vă duceţi?î

ÑDoamneî, I-a răspuns Simon Petru, Ñla cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.

Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sf‚ntul lui Dumnezeu.î

Isus le-a răspuns: ÑNu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.î

Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L v‚ndă: el, unul din cei doisprezece.

← Предыдущая

John

Следующая →

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Выбор основного перевода