خn Tine se Óncredeau părinţii noştri: se Óncredeau, şi -i izbăveai.
MÓntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvÓntează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor Ón veci.
Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te -a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decÓt pe tovarăşii Tăi de slujbă.
Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ÑPoporul Meu, care locuieşte Ón Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua, şi Óşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii.
Voi aduce Ónapoi pe Israel Ón păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan, şi Óşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi Ón Galaad.
ÑŒn vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, Ói voi drege spărturile, Ói voi ridica dăr‚măturile, şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară,
El se va Ónfăţişa, şi va c‚rmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit p‚nă la marginile păm‚ntului.
Domnul va lua Ón stăp‚nire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire Ón păm‚ntul sf‚nt, şi va alege iarăşi Ierusalimul.