ÑCe-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place s‚ngele taurilor, oilor şi ţapilor.
Căci ñ lucru cu neputinţă Legii, Óntruc‚t firea păm‚ntească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e Ñfirea păm‚nteascăî.) o făcea fără putere ñ Dumnezeu a os‚ndit păcatul Ón firea păm‚ntească, trimiţ‚nd, din pricina păcatului, pe Ónsuşi Fiul Său Óntr-o fire asemănătoare cu a păcatului,
Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai Óntoarceţi iarăşi la acele Ónvăţături Óncepătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
Œn adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu Ónfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care se aduc neÓncetat Ón fiecare an, să facă desăv‚rşiţi pe cei ce se apropie.
Altfel, n-ar fi Óncetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?
Dar aducerea aminte a păcatelor este Ónnoită din an Ón an, tocmai prin aceste jertfe;
căci este cu neputinţă ca s‚ngele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.