C‚nd aţi auzit glasul acela din mijlocul Óntunericului, şi pe c‚nd tot muntele era aprins, căpeteniile seminţiilor voastre şi bătr‚nii voştri s-au apropiat toţi de mine,
şi aţi zis: ÑIată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul din mijlocul focului; astăzi, am văzut că Dumnezeu a vorbit unor oameni, şi totuşi au rămas vii.
Şi acum pentru ce să murim? Căci acest foc mare ne va mistui; dacă vom auzi şi mai departe glasul Domnului, Dumnezeului nostru, vom muri.
Cine este, Ón adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului, şi totuşi să fi rămas viu?
Apropie-te mai bine, tu, şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu Ónsuţi tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta, şi vom face.î
nici de sunetul de tr‚mbiţă, nici de glasul, care vorbea Ón aşa fel că cei ce l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească,