Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au Ónspăim‚ntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.
Ei au zis lui Moise: ÑNu erau oare morminte Ón Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim Ón pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
Nu-ţi spuneam noi Ón Egipt: ,Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor dec‚t să murim Ón pustie?î
Toată adunarea a ridicat glasul şi a Ónceput să ţipe. Şi poporul a pl‚ns Ón noaptea aceea.
Toţi copiii lui Israel au c‚rtit Ómpotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: ÑDe ce n-om fi murit noi Ón ţara Egiptului, sau de ce n-om fi murit Ón pustia aceasta?
Pentru ce ne duce Domnul Ón ţara aceasta, Ón care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne Óntoarcem Ón Egipt?î
Şi au zis unul altuia: ÑSă ne alegem o căpetenie, şi să ne Óntoarcem Ón Egipt.î
Cel vinovat de moarte să fie omor‚t pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omor‚t pe mărturia unui singur martor.