Omul tare va fi ca un c‚lţ, şi lucrarea lui ca o sc‚nteie; am‚ndoi vor arde Ómpreună, şi nimeni nu-i va stinge.
I-am dat drumul Ómpotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis Ómpotriva unui popor pe care sunt m‚niat, ca să-l prade şi să-l jefuiască, să-l calce Ón picioare ca noroiul de pe uliţe.
De aceea măn‚ncă blestemul ţara, şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării, şi nu mai răm‚ne dec‚t un mic număr din ei.
Arde focul Ónaintea lui, şi p‚lp‚ie flacăra după el. Œnaintea lui, ţara era ca o grădină a Edenului, şi după el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapă.
S-a dus omul de bine din ţară, şi nu mai este nici un om cinstit printre oameni; toţi stau la p‚ndă ca să verse s‚nge, fiecare Óntinde o cursă fratelui său.
Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală Ómpotriva mamei ei, nora Ómpotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui! ñ
Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească, Ón ziua m‚niei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.