Fii o stÓncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna! Tu ai hotărÓt să mă scapi, căci Tu eşti stÓnca şi cetăţuia mea.
Doamne al oştirilor, ferice de omul care se Óncrede Ón Tine!
Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele m‚ntuirii,
Nu vor mai fi dec‚t oameni neprihăniţi Ón poporul tău: ei vor stăp‚ni ţara pe vecie, ca o odraslă sădită de Mine, lucrarea m‚inilor Mele, ca să slujească spre slava Mea.
Căci, după cum păm‚ntul face să răsară lăstarul lui, şi după cum o grădină face să Óncolţească semănăturile ei, aşa va face Domnul, Dumnezeu, să răsară m‚ntuirea şi lauda, Ón faţa tuturor neamurilor.î
Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu Óndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă ploaie m‚ntuire.