El va zice: ÑUnde sunt dumnezeii lor, St‚nca aceea care le slujea de adăpost,
Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească Ón vremea str‚mtorării voastre!î
Cine a făcut şi a Ómplinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la Ónceput, Eu, Domnul, cel dint‚i şi Acelaşi p‚nă Ón cele din urmă veacuri.
Să se str‚ngă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dint‚i proorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: ,Adevărat!î ñ
Cu ce mai răm‚ne Ónsă, face un dumnezeu, idolul lui. Œngenunchiază Ónaintea lui, i se Ónchină, Ól cheamă, şi strigă: ÑM‚ntuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!î
Ei nu pricep şi nu Ónţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu Ónţeleagă.
Nici unul nu intră Ón sine Ónsuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: ÑAm ars o parte din el Ón foc, am copt p‚ine pe cărbuni, am fript carne şi am m‚ncat-o: şi să fac din cealaltă parte o sc‚rbă? Să mă Ónchin Ónaintea unei bucăţi de lemn?î
Ei varsă aurul din pungă, şi c‚ntăresc argintul Ón cumpănă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele, şi se Ónchină şi Óngenunchiază Ónaintea lui.
Œl poartă, Ól iau pe umăr, Ól pun la locul lui; acolo răm‚ne, şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din nevoie.
Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări Óntr-un ogor de castraveţi (Sau: ca un st‚lp tras la strung), şi nu vorbesc; sunt duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă.î ÑNu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă nici un rău, şi nu sunt Ón stare să facă nici un bine.î