Pe uliţe, sunt Óncinşi cu saci, pe acoperişuri şi Ón pieţe, totul geme, şi se topesc pl‚ng‚nd.
,Măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare Ónăuntrul inimii mele! Œmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul tr‚mbiţei, şi strigătul de război.
Se vesteşte dăr‚mare peste dăr‚mare, căci toată ţara este pustiită; colibele Ómi sunt pustiite deodată, şi corturile Óntr-o clipă!
ÑO! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş pl‚nge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!