Plângerile lui Ieremia 2:20
Căci cetatea cea tare a rămas singuratică, a ajuns o locuinţă lăsată şi părăsită ca pustia. Œn ea paşte viţelul, Ón ea se culcă şi-i măn‚ncă ramurile.
Pe păm‚ntul poporului meu cresc spini şi mărăcini, chiar şi Ón toate casele de plăcere ale cetăţii celei vesele.
Dacă ies la c‚mp, dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru Ón cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi proorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.î
Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să măn‚nce femeile rodul p‚ntecelui lor, pruncii dezmierdaţi de m‚inile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi proorocii Ón Locaşul cel sf‚nt al Domnului?