Avraam a luat din nou cuv‚ntul, şi a zis: ÑIată, am Óndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt dec‚t praf şi cenuşă.
ÑDumnezeule, sunt uluit, şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au Ónmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns p‚nă la ceruri.
Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
ÑVai de tine, Horazine!î a zis El. ÑVai de tine, Betsaido!î Căci, dacă ar fi fost făcute Ón Tir şi Sidon minunile care au fost făcute Ón voi, de mult s-ar fi pocăit, cu sac şi cenuşă.