Ómbr‚ncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi Ón pustie trebuie să caute p‚inea pentru copiii lor.
Taie nutreţul care a mai rămas pe c‚mp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor Ón via celui nelegiuit.
Œi apucă noaptea Ón umezeală, fără Ómbrăcăminte, fără Ónvelitoare Ómpotriva frigului.
Œi pătrunde ploaia munţilor, şi, neav‚nd alt adăpost, se ghemuiesc l‚ngă st‚nci.
Dar la ce mi-ar fi folosit puterea m‚inilor lor, c‚nd ei nu erau Ón stare să ajungă la bătr‚neţe?
Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug Ón locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
Smulg ierburile sălbatice de l‚ngă copăcei, şi n-au ca p‚ine dec‚t rădăcina de bucsau.
Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
Locuiesc Ón văi Óngrozitoare, Ón peşterile păm‚ntului şi Ón st‚nci.
Urlă printre stufişuri, şi se adună sub mărăcini.
Fiinţe m‚rşave şi dispreţuite, ñ sunt izgoniţi din ţară.