De ce mă tem, aceea mi se Ónt‚mplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se pogoară Ón Locuinţa morţilor!
De jur Ómprejur Ól apucă spaima, şi-l urmăreşte pas cu pas.
Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
De aceea, vor fi ca norul de dimineaţă, ca roua care trece repede, ca pleava suflată de v‚nt din arie, ca fumul, care iese din horn.