Pentru ce m-ai scos din p‚ntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din p‚ntecele mamei mele aş fi trecut Ón morm‚nt!
Blestemată să fie ziua c‚nd m-am născut! Ziua Ón care m-a născut mama, să nu fie binecuv‚ntată!
Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: ÑŢi s-a născut un copil de parte bărbăteascăî, şi l-a umplut de bucurie cu ea!
Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!
De ce n-am fost omor‚t Ón p‚ntecele mamei, ca să-mi fi fost ea morm‚ntul meu!î De ce n-a rămas ea veşnic Ónsărcinată cu mine?
Pentru ce am ieşit din p‚ntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele Ón ruşine?