Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amăr‚t şi pl‚ngea!
Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a Ómbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea Ónapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: ÑLasă-o, căci este tare amăr‚tă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut.î
M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod pl‚ngerii mele, voi vorbi Ón amărăciunea sufletului meu.
Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amăr‚t;
Ce să mai spun? El mi-a răspuns şi m-a ascultat. Acum voi umbla smerit p‚nă la capătul anilor mei, după ce am fost Óntristat astfel.
Œşi vor rade capul din pricina ta, şi se vor Ómbrăca Ón saci, te vor pl‚nge cu sufletul amăr‚t, şi cu m‚hnire mare.